Nici cupele de-argint nu-mi plac,
nici auritele pocale,
ci dintre toate cel mai drag
îmi e căușul palmei tale.
Vor trece ani. Și-nnoitoare,
cu-aceeași dragoste de fată,
voi bea din palma ta, de care
n-am să mă satur niciodata.
Pe-acelasi drum, ca la-nceput
vom dogorî mereu la față.
Și-ntaia brazdă-am să-ți sărut
pe-obrazul însemnat de viață !
Dar dacă, în aceeași zi,
mi-ai da să beau din mari pocale,
eu, dintre toate, m-aș opri
tot la causul palmei tale.