Eu sunt un verde
pătrunzător, subit uitat în iarba cruntă de mai geros,
văzut de negru și necunoscut, nedemn…
de alb.
Sunt doar un roșu stins în verdele aprins și crud
ca urmele de culoare cameleonice
de noapte eternă în care blițul face,
face, face câteodată puțină lumină,
suficientă să respir haotic.
Lume nu… , ba da…
de fapt nu știu, nu vreau
să te cunosc !?