Să te am, din nou,
aici lângă sufletul meu
mințind că n-ai să mă-`nșeli
niciodată
să mă ardă nerostirile-ți
păcătoase din ochi
și să-ți citesc ispita
din gândul necurat

Să sorb cu nesaț
bucuria-’ntâlnirii cu mine
în sărutările adânc tatuate
pe trupu-ți rebel
și-`n nudul din mințile
ce-odinioară ți-am luat
când pătimașă m`-alungași
cu ultimul orgasm

Să mai am vârsta inocenței
de la păgâne începuturi
când șarpele și mărul
abia ne-’nmugureau
și încă nu se inventase ura,
trădarea și uitarea
chiar totul ne era permis
căci lumea eram noi


Să mă întorc la jurăminte
ce-`n lacrimi adormite
din struna caldă-a inimii
ne picurară melodia
pe care-`n pas de deux
iubirea ne valsarăm
pe când, fără să știm,
eram arcuș iar tu vioară!