pustiise și pustiul

pe străzi urlă
amenințarea comunicării clonate la pătrat
în triunghiuri și umbre
în clipe alungite
în vieți paradoxale
iar tu fugi
de ochi ascuțiți
de nopți ce-ți intră-n oase
apoi te miri
de ce mărul lui Adam stă în gât
te julești în coate
și râzi pansând sufletul
îți zici în barbă ca pentru tine:
- nu putem despărți ce nu avem
- nici nu putem pierde ce am pierdut
- nu putem fixa ce n-am priceput
- axa sufixului nostru jonglează între tu și mine
în mărul discordiei am desenat un șarpe
sunt Evaaaa și nu-mi sunt ochii ascuțiți
sunt oarbă și mută ca stânca din oceanul acesta rece
mâine sunt în viață
mamă să nu întrebi de anotimpul meu
că nimeni nu-ți va răspunde
m-am domolit în marginea asta de lume
unde nimeni nu te știe

pe străzi urlă un suflet clonat la pătrat
nimeni nu fuge
nu știe
nu…