agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1728 .



apoi mi-am vârât până la cot,/ cu neobrăzare,/ mâinile amândouă în mâneca hainei ei,/ bucurându-mă ca un copil
poezie [ ]
poiestire Colecţia: Poezii de dragoste

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Paul_Gabriel_Sandu ]

2011-01-24  |     | 



orașul mic, întortocheat ca o ureche de pisică, se vădea la răstimpuri din blana deasă, blond pubiană a ceții, pe când era într-o doară dimineață și hornurile străvechi sângerau de fum ca după o tandră dezvirginare nocturnă, secretă. străzile, casele, totul puțea a dragoste, a împerechere hibernală profundă, a scormoniri după vechi, aiuroase simțiri. era pretutindeni zvon de neînchipuite pătrunderi, de priviri rușinate, pline totuși de o tandrețe fără pudoare, de falange elongate ca niște mătănii îndelung și de-a-ndărătelea folosite. aerul era învălătucit și viclean și duhnea a sărbătoare ca un patrafir în săptămâna luminată. ningea răbdător, pașnic, oval, și albul fermecător al zăpezii se silea să acopere străzile, casele, ca pe un trup gol, insuportabil de gol, pictat într-o biserică în locul altarului. dimineața avea aerul că abia acum aruncă, într-o șăgalnică, sibilinică grabă o haină pe ea, și cerându-ți să-ți întorci o clipă privirea se vrea totuși o ultimă oară privită, admirată, cântărită cu dragoste de la sâni în jos și în sus cu o mică oprire pe coapse, înainte să se vâre în fâșul de un alb întristător de opac. începeam să-mi amintesc, așteptându-te, tot felul de lucruri, răscolind la întâmplare colile ministeriale pline de mâzgălituri și de desene ale memoriei mele, apoi iarăși erotismul fluorescent al dimineții mă pătrundea ritmic, molatic, sonor, până când mă redescopeream din nou, după multă vreme, și intram bucuros în posesia trupului meu ca și când ar fi fost altceva decât trup. mă frăgezeam așteptând, ochii mi se dizolvau misterios în orbite aruncând jerbe de umoare apoasă și iradiind fecund, în căutarea ta, străzile, carbonizând copacii tembeli și păsările țicnite și îndoind lampadarele ca pe niște frânghii. căci eu sufeream de mult timp în chipul acela straniu de nebunie, erotismul rebel al dimineții aceleia ingenue trebuie să fi fost mult exagerat, dar nu-mi păsa, mă mișcam mai departe prin cuvinte ca printr-o baltă de ochi imensă, în care se înghesuie lucrurile în bancuri, ca niște pești. lucrurile erau așa cum voiam eu să fie. să spun și că suferința mea era mângâiată numai de pașii ei care, vreodată, începeau să sune abia audibil, urcând două câte două treptele, și atunci, micul meu prieten, venindu-mi în fire, sărutam de bucurie lucrurile de prin cameră și amușinam în ele prezența ei difuză, ca pe o urmă lăsată din viitor. simțeam cum în mine începe să se facă liniște, liniștea aceea sfințită dinainte de liturghie, și prezența ei suia deja spre primul pătrar, căci închipuirea îmi dezmeticise într-atât simțurile, încât până și zgomotul respirației ei ajungea la mine, dogorâtor, și mă umplea de bezmetice dorințe. înviau în mine, la întâmplare, străbunii, și străbunii lor, veneau cu toții în mine, bucuroși, să trăiască fericirea mea nezăgăzuită, dezrobitoare, galeșă. și înainte să închid ochii și să dorm, visând totul, de la un capăt la altul, o vedeam, uneori, împingând ușa, moale, abia atingând-o, pentru a se lăsa ghicită numai, o umbră de rochie înflorată, foșnind neprețuit, o mână prelungă, odihnindu-se pe marginea ușii. dar nu putea să fie chiar așa, știam asta chiar și amețit de somn, pentru că adierea prezenței ei ar fi secerat într-o clipă totul ca suflul unei explozii

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!