nu am loc în bibliotecă praful neșters cărți alandala
m-aș strecura printre cotoarele celor din piele neagră
le-aș scutura cumva din gene
altfel nu aș deschide nici măcar pagina de titlu
cobor încetișor cotul să nu las urme nătânge peste dumnealor
au nume prea importante pentru a fi atinși măcar cu un fir de mine
și mă așez cuminte pe raftul șapte cartea de la peretele strâmb


mă incomodează nu mă pot înălța până la semnul acela-n spirală
guliverniană senzația că sunt prinsă în sumar
îmbrăcată invers văd literele oblic
nu mai semnez traducerea pe verso
și sar pe raftul unu
măcar acolo am câteva dicționare la picioare
greu mai pot călca în poante spre rădăcinile cuvintelor


meseria asta de așezător între cărți îmi dă o durere de cap infernală
poate îmi lipsește o nouă enciclopedie
a oamenilor fără nume