Ai trecut prin gândurile mele, și-ai vrut să fii cu mine,
Să redescoperim amintirile când priveam la stele căzătoare,
Frumoase umbre sub raze de lună, în singura noapte cu tine,
Le văd cum suspină în ramuri și plâng, într-un mugur de floare.

Te-am adormit într-o lacrimă și te-am legănat pe sub pleoape,
Aevea ți-am despletit părul și vântul am pus să-l mângâie,
Tâmplelor mele le-a fost dor de tine, dorindu-te-aproape
Chip de lumină, trecător prea grăbit în această iubire pustie.

Ți-am rostit numele simțind că trăiesc aceeași părere de rău,
Arătându-ți cărarea ce coboară din gând spre sufletu-mi trist
Și nu mai știam, care vis ne-mplinit a rămas doar al meu,
Dacă-n suflet la tine, ca o umbră firavă prin ramuri, exist.

Și nu mai știu cum și nu mai știu când te-ai ascuns după zori,
Dulce păcat, păstrat în strop de roauă sângerând lumină,
Eu am rămas în mine ca miresmele-ntr-o mare de sălbatice flori,
Așteptând chipul tău, prin gândurile mele oricând să revină.