Ochii dracului, semafoarele;
ne bălăcim în cercuri de fier.
Traversele se succed fără rost;
brațele se urcă toate la cer.

Deasupra, vămile semn de-ntrebare;
mesteacănul grăbit de la geam,
era prieten cu noaptea.
Lângă mine, copiii au mâinile cât un dram.

Încă o haltă, melci de-ntuneric.
ÃŽntre tampoane - a murit un vecin
robust ca pietrișul drumului,
măreț, neobrăzat de senin.