Vorbe urzite, liniștea din spații
Culcată-n magma setei de-a cunoaște,
Când spelbul retor s-a zbătut să caște
O gură strâmbă, debitând orații;

Vorbe rostite, zborul ce se naște
Din coasta spaimei implorând mutații;
Vorbe măiestre, declanșând ovații,
Când vanitatea pe artist îl paște;

Vorbe de duh și vorba care doare,
Zdrelindu-ți carnea ca să poți iubi
Un mal torid și altul de răcoare;

Vorba fântână, ca să poți zidi.
Cu toate fac din vorba care moare
Un pisc ascuns ce nu-l mai pot sui.