A trecut o zi, apoi încă o zi,
după aceea încă o zi
și peste cea din urmă zi, încă o zi.
Astfel a trecut o săptămână,
iar după aceea încă una
și astfel că s-a făcut luna.
Peste acea lună, a trecut o altă lună
și încă o lună și apoi încă o lună,
în cele din urmă trecând anul.
Și anii au trecut unul peste altul,
încărunțindu-mi părul în tot capul.
Dintr-un copil am devenit adult,
apoi fără să-mi dau seama am devenit bărbat.
Anii au trecut, părul și-a schimbat culoarea,
pielea s-a încrețit și-a început să se zbârcească.
Din copil, m-am transformat apoi bărbat,
iar peste noapte am devenit parcă bătrăn.
Viața a trecut,
astfel ea s-a scurs.
Zi peste zi.
Săptămănă peste săptămână.
Lună peste lună,
ca mai apoi și an peste an.
Bătrân am devenit,
cu tenul zbârcit
și părul încărunțit.
Un bătrân și o viață cu multe bucurii,
dar și regrete, multe regrete.
Regrete că lumea s-a schimbat,
devenind rea, mult și tot mai rea,
chiar lașă, fățarnică și neprietenoasă.
Uitând de prietenie, suflet și cum să fie cuvincioasă.
Să nu mai spun de milă, credință și frică în Cel de Sus.
De aceea mă bucur, că am trăit și alte vremuri.
Îmbătrânind încet, frumos și demn.
Dar din păcate acum și bătrânețea ne este zguduită,
demnitatea fiindu-ne tot mai mult știrbită.
O Doamne, ai milă de noi, să avem o lină trecere către neant,
iar viața să ni se încheie în fericire și cu un zâmbet,
nicidecum cu ură, minciuni, regrete, durere, disperare, lacrimi și suspine.
De acestea să aibă parte veșnic, doar cei ce astăzi dau legi cretine.