agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ RecunoÅŸtinţă ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-02-07 | |
Gerul cutremura muntii,
Codrul este zgribulit, Totu-ngheata-n toiul noptii, Soarele a amutit. Copacii goi au toti paltoane, Din plumb usor si moale. Iarna aspra este-n toane, Din varfuri inspre poale. Nimic nu misca-n gerul alb, Doar vantul aspru si pustiu. Muntii trufasi au vesmant dalb, Iar cerul este plumburiu. Era o fata, Iris Ascunsa in munti; Sa plece-avea in vis Din muntii carunti. Aici era blocata In muntii pan-la cer; O...biata fata Ranita grav de ger. Dar nu e ceva normal Gerul s-o rapuna; Ea lupta pan-la final Pana iubirea o s-apuna. In acesti munti, suferinta Nu era doar pentru ea. Alt tanar dorea cainta, Fiindca sufletu-i plangea. Calatorul singuratic, Angelos, tanarul voinic, Are-n suflet chip iernatic De dragoste nefiind vrednic. Peste vastul codru-n umbra, Cad razele de soare, reci, Angelos, cu privirea sumbra, Singur el va fi pe veci. Angelos, de nu va iubi, Va fi-n lume tot strain. Etern, leac nu va gasi, La tristetea din destin. El va scapa de chinul sau Cand va intalni o fata Care-l va feri de cei rau; O fata simpla si minunata. Cu parul auriu, Cu ochii ca marea, In sufletul pustiu; Dorindu-si iubirea. Avea un trup fin Cu maini stralucitoare Ca lacul cel plin; Cu buze sclipitoare. Si vor sta impreuna; Un cuplu frumos; O dragoste nebuna; Un sentiment duios. Cu par de abanos, Cu ochi de smarald, Cu corpul aratos, Si cu glasul cald. Inalt avea trupul, Un caracter calit, Insa si sufletul, De sentiment lipsit. Simtindu-l fata, acum; Nu sta pe ganduri Si pleaca la drum Peste pamanturi. Iris pleaca de-acasa Lasand gheata sufletului; Doar de iubire-i pasa Nu de urmele trecutului. Ea pleaca din munti Cautand alt viitor; Construind noi punti Pe un drum deloc usor. Atras de ea ,ciudat El pleaca dupa ea; In vale s-aruncat Dupa piele de catifea. El porneste-acum, Dorindu-si schimbarea, Iar in acest drum, Va cauta iubirea. Paraseste muntii, Spre vasta campie. Pe drumul iubirii, Cauta sa fie. Nici fata nu se lasa Continua sa mearga; De rele nici nu-i pasa Oricum o sa se stearga. Pasi spre noul drum Cu inima deschisa; Noi spernate acum Si o mare miza. Iesind din negura Se elibera de gri; Fericirea-i pe masura S-ajunga va reusi. Desi drumul e lung, Si serpuit ca un sarpe, La bucurie o s-ajung O simt, e foarte aproape. Chiar daca nu e usor Angelos trece peste frig; Condus de acelasi dor Ce ma face sa strig. Sufletul sau l-a impins Prin valea plina de pesteri, Iar in suflet i s-au stins Si cele mai grele temeri. Prin muntii ca de var Cu sufletul in ganduri, El merge iar si iar, Pe cele mai noi drumuri. Ah, ce lung e drumul! Ah, ce grea-i schimbarea! In suflet simt scrumul, Nu vad alinarea! Natura parca ii mangaie Cei doi zambesc usor; Pasarile ,deasupra, falfaie Luandu-i cu ele-n zbor. Plopii,sus,se unesc Pentru iubirea lor; Sa simta ca se iubesc Chiar si cei ce mor. Eu ma opresc in loc Privesc atent la el; Inima mea e-n foc Acum ma simt altfel; Binele invinge raul Simt acum ca zbor; Iubirea umple ecoul Golit de-atata dor. Deja-l visez cu mine Depasind problemele; Gustand cei bine Alungand relele; Si vom zbura departe Lasand trecutu-n loc; Nu conteaza ce e-n spate Eu il iubesc cu foc. In sfarsit cei doi Se intalnesc vrajiti Dupa atatea ploi Se privesc umiti. Ratacind in neatins, Ceva nou m-a naucit. Parul ei, aur incins Pe loc m-a lasat orbit. Trupusorul ei suav, Parca dintr-un loc mirific, Imi atrage gandul grav Spre un sentiment atipic. Si din vastul infinit In gheata ochilor m-opresc Si ma uit tacut, uimit, Si-n ochi de gheata ratacesc. In transa-n ochi sticlosi, Ma simt inconstient. Ce ochi safiri frumosi! Topind foc tot mai lent. Dar vraja se opreste Ea trista cauta plangand; Dar nu il gaseste Se opreste suspinand. Dar el dispare lent Oare este real? Acest frumos sentiment Chiar e baiat normal? Ea nu sta pe loc Alearga alert Ca intr-un mic joc; Cu un final incert? Baiatul este ametit De acest vis; Nu se lasa oprit Pana la Iris. Insa cum apare Printesa ca un astru, La fel ea dispare In gerul cel albastru. Angelos pleac-acum In noua sa misiune. Voi cauta si-n scrum Dup-a mea pasiune. Dar Iris sufera inca Din visul ei trist; Lacrimi ea tot arunca Nu pot sa rezist. Zile zboara in timp Iar eu tot caut; Fara sa-mi schimb Parerea ,il aud. In vis ma alinta Cu vocea-i blanda; El nu vrea sa minta; Dar ma framanta. E doar magie Ce ma tine legata In vesnica tragedie; Ma simt schimbata. Angelos isi cauta un soare Vrajit din prima oara; Se simte o schimbare Dragostea sa nu-l doara. Zilele trec lent, Iar eu, in continuare, Caut permanent Printesa ca un soare. O tot vad in naluciri Si-n miraje tot mai mult Speranta unei regasiri Ma indruma, o ascult. Este pur feeric Ce se-ntampl-acum. Cred ca sunt isteric, Dar nu sunt nebun. Semnele-i sunt clare Pentru fata ,dar e departe; Tristete nu prea are Cand il prea simte in spate. De atunci tot merg Fara nici un sens; Dar nu pot sa-l reneg; Blocata-n codrul des. Unele pasarele Vorbesc acum cu mine; Doar bune si nu rele Taine despre tine... Chiar daca nu-i aici Natura imi arata Pasi si semne mici; In padurea fermecata. In natura larga El cauta naluc; El poate sa mearga Visele se aduc. De atunci tot merg Fara nici un sens Dar nu pot s-o reneg Blocat in codrul des. Natura-mi cucereste Sufletul credul. De tine-mi povesteste, Dar stiu deja destul. Nu ii mai dau de urma, Dar stiu c-a fost aici. Speranta nu imi curma Al deznadejdii bici. Iris arde in natura In asteptarea lui; Simte o lovitura; N-ai cui sa spui. Il simt in padure Dar nu e langa mine; Dar nu-l las' sa-l fure Nimeni ,pana nu vine. Parca-mi-l vad in zare Cand ochii ii inchid; Dar nu e el... cat doare! Inca-l astept timid. Sufletul-mi arde De dorul lui nebun; Emotia imi scade Daca-l vad acum. Iar Angelos priveste In codrul cel tainic; Iluzia ce-l doreste Cu un gand amarnic. Simt ca e in codru, Mai sufar doar putin, Ma macina gand sobru Ca am un alt destin. O vad in departare Da, o vad, si da, Si ei i se pare Ca ma vede si ea. Dar vazand-o, iar ma tem, Ca-i doar o iluzie. Cat de departe suntem, Chiar nimeni nu stie. Natura le zambeste; Ei se tin de mana; Ea ii calauzeste; Impreuna o sa ramana. Codrul da de veste; Tuturor despre ei; O frumoasa poveste Cu doi iubitei. Dar iarna n-a plecat Inca ii zapaceste Intr-un joc turbat Iubirea ii uneste? Trecut-au anii, si-au trecut, De cand Angelos si cu Iris, S-au intalnit, si-au inceput Un permanent si dulce vis. Enorm de mult timp a trecut, De cand Angelos si cu Iris, S-au intalnit, si-au inceput Un drum etern spre paradis. Apare iar in cale Off doamne ce baiat ! Il vad venind-n zare Off cat l-am asteptat ! Si ma saruta usor; Tinandu-ma de mana Eu iarasi simt ca zbor; Aici as vrea sa raman. Mi-l alint in soapte: Ahh...cat te-am dorit ! Te-am cautat si-n noapte Uite ca te-am gasit ! Acum tot este magic In jurul meu cu tine; Traiesc un vis letargic Unde ramai cu mine. O sa fim impreuna pe vecie Sa vezi cat te iubesc; Sa-mi fii alaturi doar mie Asta-i tot ce-mi doresc; Sa ma plimb in ochii tai Sa plutim amandoi zburand Peste probleme si cei rai Sa te vad doar razand. Acum cei doi se primesc; Unul altuia in fata; Acum incet isi soptesc O poveste de viata. O vad din nou in zori, Dar acum nu mai visez. In juru-i sunt doar flori, Simt a dulcii iubiri miez. Alerg spre ea, sunt coplesit, De sentimente de nebun, Tot timpul asta m-a iubit, O strang in brate, si ii spun: Din iubirea mea cea fara margini, Roze dulci eu iti trimit, Acum, cand scriu aceste pagini, Gasind iubire-n infinit. O, iubito, cazand in patimi, Surazand eu iti promit, Tu n-o sa versi vreodata lacrimi, Etern, acum ca te-am gasit. Incendiile de speranta Niciodata nu s-au stins. Flacarand sa-mi dai o sansa, Incendiul a ramas intins. Naucind, ca fiind in transa, Intentii rele a invins. Traind cu vesnica speranta, Asta-i dorul neinvins. Cei doi, acum reuniti, Iubirea lor le este totul. In destin ei sunt uniti, In suflete le arde focul. Fericirea-i fara margini Pentru cei doi tinerei, Eternele luni de patimi, Au luat sfarsit pentru ei. Pe suflet nici o grija n-au, Caci nu este-obstacol prea mare, Si orice problema aveau, Era trecuta in uitare. Caci eterna lor iubire, Tot ce-i rau invinge-va. El e cel mai mandru mire, Ea iubire ii va da. Codrul se dezmiarda lin, Sub soarele cel cald si bland. Raul proaspat, cristalin, Se-mbata in miros plapand. Dogoarea se ridica-ncet, Muntii-s vii si amagiti, Codrul canta un verset, Despre cei intragostiti. Iar animalele petrec, Toata padurea danseaza, Pasarile cant-alt cantec, Ce urmeaza?Nu conteaza. PS: Colaborare cu un prieten.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate