agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2117 .



Marcel
poezie [ ]
poiestire

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Paul_Gabriel_Sandu ]

2011-02-07  |     | 



Marcel era submersibil la orice sfat. Oricine ar fi fost în stare să exprime, cum trebuie, o părere coerentă, ar fi sistat imediat efluxul de epitete la adresa ireconciliabilului flăcău, și s-ar fi învrednicit numai la o scuturare lăuntrică din cap și la rotirea ouriborică a ochilor în semn de profundă mirare. Lui Marcel i-ar fi trecut poate, ca o secantă, prin capul lui gol, numai uneori acoperit cu glugă, imensa idee că ceilalți îi sunt strident împotrivă și ar fi plâns asemenea unei fete docente, în fața nobilelor păpuși sfâșiate isteric de sora mai mică. Dar Marcel nu suferea nici de apariții de ură, dar nici de fantomaticele nepăsări de care te-ai fi așteptat să-l vezi cuprins, ci înainta ca un crucișător sufletesc folosind tot felul de cauze și de efecte de stil, spre a amorți în el singurătatea. Marcel nu era numai lăuntric intangibil, dar era cuviincios ca o căprioară și, când se cădea, vesel. Dacă erai fată, te-ai fi putut săruta liniștită cu el, și la urmă ai fi putut găsi o tainică plăcere în a nu-l mai băga în seamă, pentru câteva irepresibile zile, la sfârșitul cărora te-ar fi podidit, ca un plâns totuși vag, mila. Și de data asta l-ai fi sărutat, cuprinzându-i cu amândouă mâinile obrajii feerici și ți-ai fi dat seama că nu te poți mulțumi numai cu atât. Numai ție, dar Marcel ar fi început să-ți placă. Iar el, deși submersibil la orice sfat și lăuntric intangibil, s-ar fi lăsat iubit cu aceeași reverență cu care ar fi iubit la rându-i, și nici n-ar fi îndrăznit să-și închipuie că lumea ar fi putut fi așezată într-altfel. Iubind și suferind uneori, Marcel nu s-ar fi sfiit să moară de unul singur, ca o lumânare, și nu s-ar fi simțit nicio clipă, murind, vinovat.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!