când te uiți înspre mine probabil vezi un pustiu
o sahara
nici nu tresari când moare și ultimul fir de iarbă
iar amintirile mele cu tine se duc pe apa sâmbetei
mare lucru peretele ăsta o capodoperă joc de umbre
un ponei o femeie din zahăr ars o lumină difuză
amuzant noi am fost niște blonde iluzii totul e blond
iubitule îi spuneam unui glob metalic strivindu-mi coastele
coastele mele din care să vină milenii să facă un gram de cretă
să cânte cumva-cumva și din mine
ce noapte îmi ești iubitule îi spuneam și cum știi să mă dori
ce religii mai vrei să adopt ce tâmpenii ce riscuri ce moarte
ce umilințe
uite mâinile mele naive oare de ce nu le urăsc
te-au mângâiat până când s-au făcut niște umbre de porumbei
albi și dulci
incredibili
încă o copilărie în care
cine ar crede
niciodată nu mi-a plăcut vata de zahăr