În Altar mă opresc uneori,
amețit de tăcută mireasmă,
Mă visez alergând printre flori,
izvorând din petale, aghiasmă,


În Altar, doar atunci când slujesc
viața mea e aprinsă ca jarul,
În cuvântul rostit mă topesc,
Soare sunt, miruindu-mi Altarul,


În Altar, încolțesc ca un bob,
Nasc și Sânge și Trup în rostire,
Liber sunt. În Altar nu sunt rob,
ci stăpân peste-a trupului fire,


În Altar, parcă nici nu sunt eu,
Ci sunt glasul Stăpânului meu!…