Solemnă clipă, circumcizie rece
Din timpul dur ce pare-a nu mai trece
Parazitar te legi de conștiință
Continuu chinuind a mea ființă...

Același gând, aceeași palidă secundă
Se propagă etern,simt cum mă inundă
Mă-neacă in dispreț și în uitare
Topindu-mi orice urmă de vigoare...

Decad adânc in mlaștina cea fadă
Nici moartea nu-ndrăznește să mă vadă
Și Lucifer de mine se ascunde
Atât de groaznic este vidul ce pătrunde
Prin orice urmă de contraste ce persistă,
Anihilând tot ceea ce există.
Și simulând o vagă trăsătura
Nu ține nici măcar o picătură
Din umbra lumilor cu care se indoapă
Ipocrizie pură...deșert fără de apă.