simt că mor
nu e prima dată când o zic
dar acum toate răbufnesc din mine și se alienează
cu tine/ în versurile tale precum vântul în aripile păsărilor
îmi găsesc toate visele despre cum să zbori

poate că nu îți place titlul
dar crede-mă că n-am găsit altul

eu nu am știut
niciodată să iubesc doar tu ai fost singura
care nu mi-a zis ci a tăcut
am vărsat în tine ură ploaie toamnă iarnă și nu ai zis niciodată
du-te dracu` ci m-ai înghițit cu amarul meu mi-ai rupt dorurile
în cuvinte și ți-ai ornat trupul stând apoi goală
în ochii tuturor

am fost gelos pe tine
cum puteai să stai destrămată în metafore
cu toate simbolurile înșirate pe coapse și să te lași admirată
în goliciune/dar mă consolam pentru că tu
te nășteai din mine te îmbracai cu mine și te dezbrăcai în fața lor
doar ca să mă vadă pe mine

nu am habar cum se face dar aș putea să îți
jur stele lună dar tu... nu mai ești romantică
mă placi pentru că stau singur beau mai puțin
mănânc mai puțin și mă îmbrățisez mai puțin
pe zi ce trece de când te-am cunoscut

mi-e frântă inima după atât război
și-n seara asta nu vreau să mă termin cu tine
..................................................................