agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-02-13 | |
Peste vremi mă-ntorc la Tine
Albă clipă de uitare, Rădăcinile-mi sunt vine gata pentru adăpare, Eu, copacul cel mai tânăr, Tu, Izvorul cel mai mare, Peste vremi mă-ntorc la Tine Gata pentru adăpare; Curg secundele spre mine, Soarele se-nneacă-n mare, Dinspre mine doar suspine, Dinspre Tine, doar iertare, Alb adâncul ce mă-ngroapă, Grea durerea ce mă ține, Apăsat de promoroacă Dezgolit, mă-ntorc la Tine; Roua ce pe frunze-mi cade mă hrănește pentru-o clipă, Vântu-mi trece, cumsecade, Prin coroana-mi despletită, Roade nu-s, ori prea puține pe vreo creangă mai adie, Grea durerea ce mă ține, Timpul nu vrea să mă-nvie, Și cu floarea-n zbuciumare, Mă topesc sub mii de clipe, Timpul seamănă uitare Peste-a solului aripe, Și când fu aproape gata să înalțe iar toporul, Florile se împletiră Ca să-i mângâie piciorul; Se opri la semn să taie, Și-ntr-o clipă-și luă zborul… Lacrimile mele-s frunze, Ochii-mi sunt izvoare multe, Glasul meu e-ntins pe buze, Dar nu-i nimeni să-l asculte, Și cu lacrimile toate am pornit să caut marea, Însetat cum nu se poate, Căutându-mi adăparea… Alb adâncul ce mă-ngroapă, Apă n-are să m-adape, Rădăcinile, cu toate, În văzduh au prins să sape…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate