Un tineret plutind pe valul amăgirii,
Tornada de minciuni mintile le-a stins,
Copii, batrâni gândind spre lumea nemuririi,
Căci zilele de azi în haos s-au întins.

Și tot mai mulți cocori, cu vorbe blestemate,
Cu tot mai multe jertfe, reglează difuzorul,
Stau înlemniți copiii cu idei hipnotizate
privind magicienii ce-au posedat poporul.

Demoni al cunoștinței, prea aspre și directe,
Roiesc în mintea noastră ca muștele-n deșert,
Noi toți marionete, al lumii indicente,
Cântam același imn în marele concert.

Nu aspirăm la multe, nu mulțumim prezentul,
Plutim în cursul apei ca frunzle pe râu,
Dar oare asta-i viața? ăsta-i adevărul?
Cu mintea imbătată, când oare ne trezim?