noaptea alergi în cercuri
cu degetele
prin părul meu
de față cu cartea alcool de față cu
ion mureșan care zice/ cu mâna pe inimă pe țigară/ ploile
se destramă
torențial. mi se destramă ideile tinerilor
le place să bea
și batrânii sunt dimineața și nu mai sunt. și

tu zâmbești/ și-mi muști buzele/ nu de răspunsuri am
nevoie domnule și nepoeții descifrează
poeme și volumul ăsta îl învăț în paișpe secunde
pe de rost și știu să mint
ca tata și ca taică-su. pastile
de revoluție să-mi vinzi bunica să viseze anarhia și
să o pună cloșcă
să văd
cu ochii mei cum ies puii poemului
decititpenerăsuflate. și

tu cobori mâinile pe
gâtul meu și pe nasturii verzi si cercurile sunt
aceleași trupul se arcuiește/ trimite-l pe ion mureșan la
cluj/ de ce vibrez acum și țigările sunt dimineața și
nu mai sunt. soarele ăsta coboară direct în inimă și sângele
e de vată și picioarele
se unesc
în coadă de șarpe cu sâsâit al naibii. și

de intrat o să intru și-n pijamalele lui răzvan țupa că
tot corp românesc
are și tot nasturi verzi și tot cercurile astea le face și
tot cloșca bunicii
l-a puit și pe el