agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-02-19 | |
tot meditând la karma mea
nu am văzut că vine iarăși iarna viforoasă capricioasă și frumoasă ca femeia pe care tocmai o aștept îmi biciuiește cu rafalele privirea împăienjenită de atâta singurătate și-mi împrăștie gândurile… tot către ea simt cum mi se strânge inima mă tem să nu mi-o înghețe iarăși tocmai când o boare primăvăratică de suave promisiuni îmi furnica auriculul și abia începuse să desloiască poate nici femeia atât de așteptată nu o să mai poată prin zăpadă veni trăgând după sine o traistă magică cu străvechi descântece de leac viscolul din sufletul meu i-o troieni cărarea atât de îngustă și încurcată a destinului pe care desculță tocmai pornise spre mine mă tem să nu ne rătăcească viitorul ori la ceas de răscruce să fie ademenită lângă o cană cu vin de-vreun prinț muieratic venit de aiurea la hanul păcatului o aștept cu țigara abia aprinsă lângă ceașca aburindă cu cafea i-am țesut din fire de speranță zdrențuită o pernă moale și așternut curat le-am înflorat cu vise și încălzit cu dor i-am pregătit și baia romantică cu multă spumă rozalie de viață lungă din petale de optimism trandafiriu și esență aromată din cupa unui crin regal ceva uitare de sine bine șampanizată pe margine lumânări de dorință aprinsă și ceva vrajă din armonia sferelor înalte pentru cină am închiriat luna am reținut “sala ultimilor îndrăgostiți“ am aranjat chiar și cu îngerii să ne servească diseară la masă al meu să pună în pahare al ei să ne țină de șase de vine peste un ceas ori două zăbavă sper să răzbată prin hățișul de-întrebări și puhoiul de temeri ezitări și-îndoieli ca o ană îndrăgostită vreau să vină hotărâtă și dornică să se jertfească catedrală pentru încă neștiutul manole să-l salveze de zbor și să și-l facă al ei ori să-mi intre în viață pe neștiute tiptil atunci când nu o să mă mai aștept să se apropie pe vârfuri ca o umbră tocmai când voi fi mai afundat în visări să se lipească fierbinte de spatele meu acaparator să mă-ncolăcească cu brațele să fie vicleana iederă, iar eu copacul să-mi treacă mângâietor palmele prin păr senzual să își atingă obrazul de al meu să privească curioasă peste ce scriu ca să vadă că este vorba despre ea să tragă apoi flămând un fum din țigară și să îl sufle peste trecutul ei și al meu să se șteargă tot ca să o luăm de la capăt
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate