o dimineață în care mănînc imaginar
beau imaginar iubesc imaginar
zbor timid prin cameră deasupra șifonierului deasupra mamei
deasupra acestui oraș
care îmi vrea binele

la înmormîntarea unui bărbat se duc numai bărbații
nu știu de ce
a murit ionică șchiopul
noi știam despre el că e greco-catolic
și că e fan craiova
bărbații știu cum e să duci pe picioare ciroza
bărbații știu cum să-i lege morții șireturile de la adidași
de cele mai multe ori ei știu
cum să învețe copiii
ce timp arată ceasul

încă o zi în care sînt absolut orice
în afară de mine
ca să nu mă doară dau timpul înainte și înapoi cu degetul
de parcă viața mi-ar fi un touchscreen
seara privesc umbra cum se mărește
îmi pare un personaj ciudat din transformers
a cărui singură putere specială e că nu te va lăsa
niciodată în urmă

în depărtare se aude un tren ca mugetul unei vite
în locul oamenilor aburi
ce pun în mișcare un mecanism numit cer
mă joc o vreme cu întunericul îl privesc în ochi
pînă unul din noi va clipi
un bol de orez o felie de pîine
mestec încet ca și cum aș cînta și m-aș teme
să ajung la capătul melodiei
pilota pînă la gură ochii închid
ies din joc de țeastă îmi izbesc toate gîndurile
ca o chintă spartă cu valet de pică în coadă