agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1128 .



Păianjenul care tușește
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [petre p.bucinschi ]

2011-02-22  |     | 



În fața casei mele există de douăzeci de ani un pom.
La început a fost liber. Apoi și-a făcut loc în el o cioară. Acum crengile lui cu greu suportă mulțimea de ciori.
Ziua întreagă croncănitul lor rece de oțel îmi sperie gândurile. Ieri m-am învârtit în jurul pomului cu intenția de a afla din croncănitul lor știri noi.
Din păcate redactau croncănind gălăgios știri vechi și expirate.
Atunci am tras cu praștia în ele.
Pe una din crengi două ciori croncăneau înspre mine ironic.
Tu supăraat!Tu supăraat!Tu supărat!
Acum stau la fereastră sprijinindu-mă în coate de pervaz.
Privesc la pomul din fața casei care și-a recăpătat libertatea pentru scurt timp.
Pe o creangă a sosit din nou o cioară, croncănind din tabloidele mondene.
Rămân sprijinit în coate de pervazul ferestrei, când lângă mine apare un păianjen care mă atenționează să îi fac loc de trecere.













Am devenit gelos pe ea pentru că noaptea este absentă iar ziua taie frunză la câini.
Nu știu ce mă reține să nu decojesc tencuiala peretelui pe care stă gravat numele ei.
Când a plecat a lăsat pe masă o cană plină de lapte.
Acuma caut să descifrez în memoria albă a laptelui ochii ei.
În spatele mesei, umbra ei ca un păianjen circulă pe suprafața peretelui exploatându-mi privirea.
În acest timp ea se îmbăiază în cana plină cu lapte, spălând de pe trupul său legătura noastră. De teamă să nu ajung sclavul amintirilor, ucid g ândul care mă duce la ea.
Simțindu-mă eliberat, sorb cu nesaț din cana plină cu lapte și mă înec cu imaginea ei.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!