Și hop dreapta pe pache protopopescu.
Asta înseamnă ocol,
dar până să îmi dau seama, mă apropiam de sediul protv.
Să mă întorc pe mihai și să fac curba la muncii
ar însemna acum un ocol mai mare.
Pierd energie, o să mor mai repede, continui.
Tot mai jos, tot mai jos.

Mai întâi trec pe lângă un câine, eu fără frică.
Apoi pe partea stângă un magazin de obiecte funere
cu obiecte funerare luminate foarte puțin,
atât cât trebuie, mi-a venit în cap,
apoi o pisică. Atunci brusc câinele pe lângă mine
lătrând.
Pisica țuști sub o mașină parcată,
eu pe trotuar singură, eu pe zapadă cu inima bătând.

Mai în jos, mai în jos, cu inima bătând către șincai.
Acolo aprind țigară
și aștept femeile să îmi ceară una pentru ele.
Merg încet, țin țigarea la vedere și pregătesc textele.
Le privesc chipurile la brichetă, le spun textele.
Când nu se întâmplă mă întristez mult
și toată luna îmi merge pe toate planurile foarte prost.