undeva sunt stepe întinse care îmi dau un sentiment
de singurătate
oamenii caută o țară caldă
iar eu sunt de-al lor
uneori transpir ca și cum basarabia ar fi moartă
mă așez sub stâlpii de telegraf
cânt în gând imnuri celor morți
dar nimeni nu moare
ei doar se întorc pe partea ascunsă de noi
atunci asociez cu tolstoi ninsorile din martie
bărbi mari albe
bătrânii de la țară
sau perdelele apretate ale gospodinelor
toți și toate îmi dau o senzație
de acasă
pe când eu abia mă spun
abia îmi caut locul unde să nu mă doară
vino doamne în cântecul meu lasă-ți paltonul în cuier
am să urc într-o barcă
am să vâslesc
cu mâinile atingând apa ca să mă sting