acolo sus
ca o pasăre gigantică îmi fac cuibul
frunzele sunt hărți spre țări miraculoase
unde ghețarii își povestesc tainele
florile înfloresc la atingere
și oamenii știu să râdă cu adevărat



acolo sus
vântul se leagănă și adoarme în părul meu
îmi pun urechea la trunchiul copacului
să ascult cum înghite întunericul pământului
îi sărut scoarța și știu că el
nu mă va uita



acolo sus
răsuflarea e freamăt de frunze
totul capătă sens nou
lumina nu e culoare, lumina e numai sunet
se lovește de frunze de crengi de trunchi
și cântă

acolo sus
fericirea e numărată în sâmburi de cireșe