agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-03-04 | | când te duci dintr-o parte în alta pe stradă, ori la metrou, e ca și cum ai săpa o gaură să-ți păstrezi secretul să exiști. urmează stația cutare și oamenii sunt toți acolo în gândurile lor ar putea fi oricine. oare ce face mama tipului de lângă mine? dar prietenul fetei din fața mea? ea îi zâmbește chiar acum în timp ce coboară și urcă alți oameni, nu se sfiește. apoi între stații sunt foarte multe cărți. cărți în picioare, cărți pe scaune, cărți cu coperți cartonate înalte, scunde, balonate și cărți cu genunchi, tocite cărti care se deschid corect în unghi de nouăzecidegrade se poartă frumos, cărți care au iubiți secreti și se numesc simplu cărți. e mișto! până când o tipă îl strânge în brațe pe un tip ca pe un ursuleț de pluș. îl lasă, îl strânge și iar îl lasă. o face pentru că el e doar un tip pentru că toți oamenii din jurul lor o privesc. are degetele lungi subțiri cu unghii mici și negre răspunde la telefon. e șaisprezece și 15 minute, nu mi-au plăcut niciodată tipele astea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate