E prea târziu să fii Napoleon,
S-au dus armatele de cavalerie,
Sunt cel mai sincer țap ispășitor,
Iubite domnule, sunt cap de serie.

Ce-a mai rămas din plajă se inundă
Și totuși prea târziu s-o îngrădești.
Când intru-n apă, de singurătate
Se-ndepăr­tea­ză lumi întregi de pești...

Și câtă trudă pentru înălțime
– Ne-ndemânarea ta să mai cobori –
Surâsul chipului e pentru nimeni
Și porți inelul unei vechi erori.

Acum mi se dă voie să mă culc.
Akaki Akakievici, chiar se poate?
Nedemn fiind de viața unui fulg
De-aș fi o molie cu demnitate.