Straini in propriile noastre ganduri,
Imbratisam doar umbre si taceri,
Ca simple pasari calatoare duse-n carduri,
Spre templul amintirilor de ieri.

Din cand in cand o lacrima ne pica,
Si suspinam cerandu-ne mereu iertare
La clipele ce din uitare ne ridica,
Sa nu mai para gestul o simpla incercare.

Si ne e dor si teama de salbatica iubire,
De tot ce astazi apartine de trecut,
Ne leaga viata de destin cu miile-i de fire,
Ca simpli muritori pe trepte de necunoscut.

Si devenim straini prin gandurile noastre,
Tot cautand un drum spre fericire,
Privind cum pasarile trec spre zari albastre,
Facand sa para visul, o simpla amagire.