Trec amintirile spre toamna si dor ramane-n urma lor,
Deasupra pasarile pleaca, spre inserarile ce vin,
Si peste gingasia vietii, se-aseaza umbra unui nor
Lasand tacerea-mbratisata, cu-acelasi murmur cristalin.

S-au scuturat inca din vara,prin ramuri frunze ruginii,
Iar tampla noastra obosita, oprea din gandurile vechi,
Venise prea devreme toamna si multe ne-au ramas pustii,
Oricat am incercat sa fim, aceleasi suflete perechi.

Ne-am daruit mereu uitarii si n-am pastrat nimic cu noi,
Desi insangerate buze, se vindecau printr-un sarut,
Priveam cum pasarile pleaca si regretam cu ochii goi,
Ca toate drumurile noastre, vor fi doar vis necunoscut.

Vom fi in toamna care vine, indragostitii dintr-o vara,
Care-au cules din curcubeie, culori ce astazi au apus
Si tresarim sub ploi de stele, pentru a nu stiu cata oara
Privind cum pasarile-n zbor, au stat o clipa si s-au dus.