Cuvintele mele,
stafii curajoase din umbră…
Cuvintele mele,
doar o ilustrată poștală,
un nimic desfășurat,
lunecând peste gânduri…
Cuvinte rupte,
parcă, dintr-o fabrică de iluzii,
pe hârtia aceasta vegetală
și sălbatic, sălbatic de singură…
Cuvintele mele,
pe-o jurubiță de păr rebelă,
acceptând viața fără iluzie
ca un strigăt sugrumat de moarte
și ștergând de pe frunte
un vis învechit…
Da!...
Rătăcit prin cuvinte…
poemul acesta îngălbenit!

Ileana Popescu Bâldea