agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-03-14 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Joacă, tată,
pe câmpie joacă, joacă, intră-n iarbă până-n barbă. Asta-i marea strigătură asta-i marea aventură cu călcâiu-n arătură și cu iarba până-n gură. Dar tu, joacă, joacă, joacă, dă cu talpa în pământ și mai strigă: sunt! și sunt! Ca atunci când sta să frigă luna ca o mămăligă. Când venea și Dunărea cu peștii urlând în ea să-i audă nimenea. Scoate ceasul de la brâu și aruncă-l până-n rău. Sau aruncă-l pe un drum numai fum. Să-l calce căruțele, să-l uite drăguțele, să îl are un tractor, să-l întunece un nor, să-l mănânce câte-un câine, ca să latre până mâine, să-l găsească vreun morar ca să macine mai rar, să-l găsească o bătrână, să-l blesteme o săptămână. Joacă, tată, așa țepos așterne cerul pe jos și te bucură, române, că e joc ce mai rămâne și rămâne locul unde te-a bătut norocul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate