văd un dric
manșete albe
de lebădă atârnă peste-o cadă
în care apa
- îți spune asta vinețiul feței -
s-a răcit

de-obloanele lăsate spânzură ghirlande
ofranda numelor pe care ploaia
de pe panglică le-a șters

la început toți claxonau
așa se face
să nu se simtă mortul ne-nsoțit
dar dup-o oră și mai bine de-așteptare
din gură-n gură s-a dus vestea
despre-un ambuteiaj iar cei mai tineri
s-au lepădat de haine gata de bătaie

moment în care
lebedei pe-o parte-i cade capul
pe chip c-un zâmbet oarecum scârbit