ce am mai făcut
am luat un cuțit
și am tăiat buruienile în inimă
stăteau să încolțească porumbeii nu se mai auzeau
cerul se desena numai cu stânga și norii se iubeau într-o măsură imposibilă într-un distih
ierburile toate urlau
părea că tot acest peisaj absurd săpa în oameni o grotă în care aerul nu mai intra
stăteam gemuiți unu-ntr-altul
un mausoleu din care nu mai înfloreau copacii

în primăvara asta miezul pământului este mai putred
cică au îngropat mii de copii la poalele munților unde poezia a tăcut
am vrut s-ascut cuțitul să fac o rană într-un loc în care carnea nu se mai lipește de mine
să chem lupii am vrut
însă am auzit plânset mai pretutindeni
și am tăcut.