Nu ti-am cerut nimic in schimbul juramintelor facute
Te-am pretuit pana la lacrimi chiar dincolo de ele,
Cand iti vorbeam prin sopate-adanci de nimenea stiute
Si-ti asezam pe-ngandurata frunte suvitele rebele.

Erai vointa gandurilor mele oglinga care m-a ascuns
Cand mi-a fost teama de cuvinte de fulgere si ploi,
O viata plina de-ntrebari la care-am asteptat raspuns
Suspina undeva-ntre riduri cand departarea sta-ntre noi.

M-ai dat mereu singuratatii fara sa ai pareri de rau
Si dusa esti ca o minune ca o privire-n ochi de sfant,
Prin candelabrele iubirii s-au stins luminile din nou
Lasand oglinda-ntunecata si soapte-n adieri de vant.

Nu voi mai intreba de tine chiar daca timpul a durut
Raman pe treptele uitarii sa fiu din nou al nimanui,
Sunt oameni simpli care n-au nici viitor si nici trecut
Pentru ca sufletu-a iubit miresme-n lacrimi de statui.