caut un loc să odihnesc pasul bătătorit

sunt atâția munți care-mi urcă în spinare
atâtea văi îmi coboară însetarea
până la rădăcina izvorului
unde lumina înțarcă pământul

acolo încolțește iarba pe umeri
spinii prind rădăcini în călcâie
și cresc copaci pentru fiecare umbră prăbușită
lacrimile dau în floare și fac rod
ochi de fântâni clipocesc mirate
când lutul răzvrătit spre cer se-ntoarce

din templul verde înalță tril
o pasăre îngenuncheată de furtuni

crucea neagră răbdătoare așteaptă