Mă plimbam prin oraș.
Era atâta zgomot încât eram surdă.
Era atâta praf încât eram nevăzătoare.
Era atâta duritate încât nu simțeam.
Era atâta vulgaritate și nu vroiam s-o gust.
Era atâta concurență încât eram mută.

Deodată,am deschis ochii și am oprit timpul,
Și m-am plimbat prin liniștea creată.
Toți cei din jurul meu erau frustrați.
Pe unii timpul i-a prins țipând,
Pe unii alergând și pe alții plângând .
Rar am mai văzut oameni pe care timpul
I-a prins dansând sau râzând.

Am avut intenția să nu mai dau drumul la timp
Niciodată.
Dar l-am repornit cu gândul că îl vor oprii alții.
Și am reorbit.