mai întâi dă ocol marcându-ți orizontul
ca să ajungă la dependințe nu se știe când

de unde până la a constata
că îți rămâne tot mai puțin loc
pentru reziduurile zilnice
de care nu este scutit nimeni
nu mai este decât alt pas

apoi devine foarte apropiat
mortal de intim
începe să se comporte ca un șarpe constrictor:
...expiri-și el se strânge
inspiri cât a rămas expiri-el iar...

până când nu mai este nimic
până când trebuie să pleci
până când dispari-lăsându-l deplin
încolăcit în sine sătul măcar o clipă

totul din ce în ce mai repede
până la punctul cu pricina
până când cică se devine lumină
și îți este de-acum egal
dai cu tifla

nemaipăsându-ți nici măcar de faptul
că timpul se numără pe sine
pe degete alene
indiferent la ce îl așteaptă la capăt
indiferent la ce ți se-ntâmplă