agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-04-07 | |
Altoiul
n-am trăit o singură viață. am continuat-o pe a diverșilor autori. de acolo de unde s-au grăbit a o întrerupe. sau poate că anume au fost întrerupți. pentru ca scrisul meu să fie posibil. altminteri nimic ar mai fi rămas de trăit sufletului meu. în scris am fost pe rând: gând praf rostire umezeală cauză formă busolă debusolare sens și eșec. poate alte câteva. dar am nevoie să uit. să mă uit. să nu întreb. pur și simplu să mă rostesc pentru a-mi putea aparține. pentru că una e să primești viață și alta este să îți fie luată. pentru că dacă nu este primită degeaba îți dai viața. iar toți oamenii pe care i-ai întâlnit și pe care nu ți-i amintești de fapt nici nu au existat. mai mult: nici măcar tu nu ai existat pentru tine. nu ți-ai stat alături prin cârciumi și nu te-ai mirat că îți poți răspunde. nici nu te-ai născut din fiecare femeie în care ai intrat. iar stelele sunt lumânări pe un tort în care suflăm cu toții. pentru că nu știm sărbători întâiul născut. Polenizare încrucișată când apar copiii vocea ți se schimbă pentru ultima oară. mărul din gât e copt dar nu vei putea mușca. doar buzele simt și otrava și mierea. firescul să_rut_ului de albină. atunci chipurile se contopesc într-unul singur. înflorești o singură dată. rodești o singură dată. există o singură femeie în trunchi de bărbat. și toate vocile auzite sunt ale tale. Tu Ești înseamnă Eu Sunt. când iubești Noi nu există. umbra frunzei cade în frunză. devorându -și rădăcinile până la vârf. returnând pământului și miez și scorbură. suspendând păsările. impunând zborul. anulând rostul lațurilor și al spânzurătorilor. învățând cumințenia neprimirii arginților din mâna celui străin. cu vocea mereu schimbătoare. mereu evitând cimitirul. pentru că adevărul aparține crucii. iar ce a trăit e mereu dedesubt. privesc la pomii înfloriți ca la o colivă peste care părintele dat în mintea copiilor pune frișcă. pentru că ne place să mâncăm pe cel mort.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate