Aș vrea să-ți spun, că-n orice depărtare te-ai ascunde,
Pe unde visătorii n-au trecut, cum își doresc s-o facă,
Te voi găsi și n-ai să știi, când împreună vom pătrunde
În templul stelelor ce cad, din noaptea tristă și opacă.

Noi singurii rămași pe țărm la care valuri vechi revin,
Vom asculta tăcerea mării, aflând povestea ei albastră
Cum ai să afli de ce-mi ești, doar tu culoare și destin,
Și vii cu valul care face, cărare în privirea noastră.

Vom sta-n genunchi rănind nisipul, furat de valul rece,
Să-l ducă undeva-n adâncuri, răpindu-i mângâierea serii
Și sprijinindu-ne de stele,îți voi șopti dacă vor trece,
În zbor deasupra depărtării, minunile suave-ale tăcerii.

Aș vrea să-ți spun, cât de frumoasă, astăzi poți să fii,
Când nopatea ne-a lăsat pe țărm și s-a retras în mare,
Iar ochii tăi, cu ochii mei, dau farmec clipelor târzii,
Îmugurind cuvintele pe buze și dându-le-nțeles la fiecare.