aici mă opresc
ochii întorși spre pământ
retează oamenii de la tulpină

printre ei
picioare de nebuni albe se răstoarnă/ talpa
unui nebun ascunde cel mai bine
o boală

un vid
palmele tale reci și alte căi
mă fac să caut ultima chemare
la singurătate

nu te mai întreb dacă dorul ăsta e la purtător
sau doar macină carne până găsește aura
pregătită să zboare

uite
sunetul începe să curgă
odată cu dimineața
mama își ia stelele pe frunte
și moare

ultimul remake al melancoliei
azi m-am ridicat din mine
și patul a rămas mai greu
ca niciodată