Cand Crucea Ta imi e pe umeri,
Eu plang, caci nu pot s-o ridic,
Si ma gandesc la Tine Doamne,
Cum ai-ndurat si-ai suferit,
Si Cum ai dus-o la Altar,
Primind umil al jertfei ceas,
Eu nu sunt inzestrat cu har,
Sub ea in urma am ramas…
De ma lovesc cei ce acuza,
Nu pot sa tac si-atunci din fire,
Caut sa induplec cu cate-o scuza,
Intentia lor de rastignire...
Sunt mult prea om, prea temator,
Si nu-nteleg taina Iubirii-
Sa mor in locul altui muritor,
Pentru salvarea omenirii...
Cand am pe umeri Crucea Ta,
Tu ma privesti indurator,
Eu plang caci nu o pot cara...
Iar Tu imi sari in ajutor !