Daca se va-ntampla sa mor, tu suflet ratacit prin trup
Ramai cu cei pe care azi, ii pretuiesti ca si pe zei,
Si spunele, ca-n umbre vechi tesute-n neguri ce se rup,
Voi reveni in vis sa le arat, ce greu imi este fara ei.

Ofera-le mirosul crud de iarba si fii mai vesel ca acum,
Incearca sa ma uiti pe mine caci eu candva voi fi pamant,
Tu vei trai prin cei ramasi si vei urma acelasi drum,
Fara sa-ti pese de tacerea uitata-n calde adieri de vant.

In trupul meu ai pretuit iubirea, cum nimeni n-o s-o faca,
Te-am daruit necugetat, si te-am facut sa suferi in tacere,
Speram ca lacrimile tale, vor fi de-ajuns ca sa te placa,
Cei carora le-am oferit un adapost si gandurilor mangaiere.

Indragosteste-te de viata si uita trupul ce va fi tarana,
Tu esti ecol dintre lacrimi, ce somnul mi l-ai tulburat
Daca va fi sa mor, tu suflete sa nu ma tii sfios de mana
Pentru ca nu mai vreau sa stiu, de ce iubirea ne-a tradat.