Moto: Þopupăza din tei

El nu ne este Președinte
Și nici părinte cu sutană,
Că n-au zis unii de pomană
Că n-are, bietul, multă minte!

Demult, în noaptea cea concretă,
Când țopăia cu Mihaela,
Era în noaptea când „Acela”
Lovea cu flama violetă.
Superba lor alăturare
Cânta victoria pe-Antene,
Iar dânsul se umfla în pene
Și țopăia în continuare.
Când, de la BEC veni o veste,
Un fulger groaznic, cu mânie,
Că, peste biata Românie,
Un altul Președinte este!
Atunci, Istoria, ce scrie
Cărarea, din copilărie,
A ridicat puțin din geană
Și-a zis, zâmbind cu ironie:
„Nu-l fac anume Președinte
Și nici părinte cu sutană,
Că n-au zis unii de pomană
Că n-are, bietul, multă minte”

Și-a scris în carte:
Mircea Geoană!

POETUL
de Octavian Goga

El nu-i canar de colivie,
Nici câine paznic de ogradă,
Nici cal de ham, bun de corvoadă,
Nici vultur de menajerie...

Demult, în noaptea cea dintâie,
Când ochii lui au prins să vadă,
Era o noapte de baladă
Cu cer rănit de vijelie.

Superba morții serenadă
Cânta pe-a mărilor pustie,
Și-n zarea neagră-plumburie
Urla un lup flămând de pradă,

Iar dintr-a norilor grămadă,
Un fulger groaznic de mânie
Se ascuțea în drum să cadă
Pe niște lanțuri de robie.

Atunci, ursita care scrie
Cărarea din copilărie,
Simțind a cerului dovadă,
Și-a zis, zâmbind cu ironie:

Nu-l fac canar de colivie,
Nici câine paznic de ogradă,
Nici cal de ham, bun de corvoadă,
Nici vultur de menajerie...

Și-a scris în carte:
Poezie!


P.S. Nu am înțeles de ce nu a fost măcar jurizată.