Eu cred că ești un Înger-
de nu știu cum te cheamă!
Te simt în umbra mea
cum fâlfâi dinspre ieri.
Mă-nclin în fața ta!
Sunt galbenă…de toamnă…
Eu nu te văd, Uitare!
Tu ești povestea mea?

Îmi fâlfâi a durere…
Poate-am greșit cândva!
Uitare, cum te cheamă?
Un fir de ață aș vrea
să mă ridice-n…
Nu știu!...
Uitarea… e și ea
acolo sus, în ramuri
(de unde-aș vrea să vin,
să nu mai uit- ca astăzi,
că-s încă om?)
Amin!

Nu! Nu se poate!
E doar un har divin
să nu știu cum mă cheamă,
din care umbră vin,
din care azi…sau mâine?
E 2000…- se pare!

Nu cred că mai contează!

Eu știu că ești un Înger
și-mi fâlfâi a tăcere!
Divina mea din urmă
Uitare…sau durere!

Ileana Popescu Bâldea