agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1165 .



poem
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [a ]

2011-04-28  |     | 



avea cea mai frumoasă nemurire pe care am văzut-o vreodată la un muritor.

își purta singurătatea la braț, ca pe o mare doamnă, singura cu care accepta să-și împartă kimonourile copilăriei, o aceeași zveltețe adolescentină încât nu mai știai
se îmbolnăvise de singurătate ori
singurătatea îi dăduse un sifilis al dorințelor?


îi oferea mantoul cu mișcări studiate degetele lui prelungeau descrierea unei lumini curmând-o apoi și-n aer plutea regretul unui miracol avortat.

se hrănea din migrene huarde, dezgustat de orice clipă de plăcere,
privea din turnul său citadin declinul
acupunctatându-și meditația cu un reflex
de respingere
dar dincolo de această enervantă atitudine studiată a eșecului
dincolo de acest macabru grotesc al refuzului perpetuu
era o m a r e subterană
extrem de profundă
extrem de albastră

îi zăreai la periferia retinei un petersburg în plin soare
avea o eleganță lucidă
zvâcnirile și le dresa cu o ferocitate mocnită
era ușa în fața căreia îmi prelingeam instinctele
cu ghearele rănite din care țâșneau bulbi de țipăt ca un var stins

cu care am fi putut picta extazul dacă nu ar fi fost un mereu prea târziu și
o animozitate a unei anima în formă de tu

sunt oameni al căror simplu gest de respingere are atâta noblețe încrustată încât
orice revoltă e coruptă a se întoarce sfidând tot zațul lanțului de metanii al zilei de mâine
îngenunchiezi ca o cămila așteptând să-ți fie tăiata cocoașa

în deșert lacrimile nu înseamna apă
în apă lacrimile înseamnă deșert

tocmai refuzul e cel ce ne determină a descărca toate arcurile
într-un singur om urlând că asta înseamnă a iubi
dacă eu…atunci probabil că și tu …

țeastă spartă pe un tumul
a iubi e o pagină de pură agonie
ochiul tău spart de tâmpla ochiului meu orbit că nu te simte.
te urăsc. Cum altfel dacă nu mă poți iubi?dar te urăsc într-un fel asimetric

în mine oglinzile sunt deformate

ai putea trece prin mine ca un curent argintându-mi punctele mate
violetul din mine ar deveni vioriu
lutierii n-ar mai construi sicrie nici butoaie, ci eoliene

am obosit ca mâinile mele să fie condurii unui drum netivit

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!