1.Dincolo de bulevardul plin de culori,
Al oamenilor veseli cu electrice priviri
Dincolo de podul Izvor,
Al Dâmboviței frate etern împietrit.
Dincolo de drumul cu sens unic
Al troleibuzelor monoton asfalt.
Și dincolo de mine,
Al meu neputincios și nechibzuit prizonier
Șade pitită după portativ
Și după Pomul Gras
Micuța grădină pe care toți o numesc Parc.

2.Plină cu alei ce se pierd în flori vara
și se îmbracă într-un voluptos alb iarna
Aici zace dorul lui Eminescu și pașii atâtor
titani. I-au trecut porțile de la naștere
aproape 200 de ani.
Dar ca să intri,trebuie să întorci ceasul.
Care ca un veritabil paznic slujește cișmeaua
de la intrare.
Omul cu pașii electrici nu va putea intra niciodată
Pentru că orologiul obosit este mecanic.

3.Grădina cu maci
Grădina plină de cruci ale atâtor eroi necunoscuți
grădina exotică a rățuștelor și a struților bezmetici
și a iubirilor de la miezul nopții cu parfum de beție
Aici...
nu se intră decât cu invitație.