Ti-am spus ca trandafirii pot sa planga
Prin ochii tai, raniti de serile pustii,
Si-ntre petale rosii vor usor sa stranga,
Intreg amurgul ravasit prin nostalgii.

Ei sunt simbolul implinirii multor vise
Lasate zorilor, de nopti care-au plecat,
Miresme-ntre cuvinte ce raman nescrise,
Mereu cicatrizate-n clipe ce s-au departat.

Ti-am spus ca doar singuratatea-i ofileste,
Ca nu-nfloresc mereu prin alta primavara,
Eu sunt ca ei, iar tu, invata a ma creste,
De la-nceput, fara sa fiu tacerilor povara.

Tu esti tulpina lor din care zilnic cresc,
Boboci ce strang, lumina-n gingase petale,
Si te miros cu sufletul ranit, si te iubesc
Cand roua ochilor pe-obraji mi se pravale.