agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4162 .



Preludiu XIV
poezie [ ]
din Poezie americană modernă și contemporană (1986)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Conrad_Aiken ]

2011-05-21  |     |  Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil



- Ai fost până la margine, spui, și te-ai întors cu bine?
Unii n-au fost atât de norocoși, - unii s-au prăbușit.
Copiii ajung acolo ușor, din stâncă în stâncă,
Din muche-n muche - pe unde șovăie și caprele, -
Și ei chiar se și joacă... Aruncă-n jos cu pietre,
Și urmăresc, cu ochi care nu amețesc, arcul prelung,
Curba prelungă înceată, înspre afară, în abis,
Cât o poți urmări cu ochiul; și apoi ei
Se întorc, indiferenți, spre ce-i aici și acum...
Dar tu, ai fost tu până acolo? -
- Am văzut în sfârșit
Pinul care sfidează hăul, care pe cea din urmă
Stâncă ieșită în afară și-a agățat rădăcinile puternice.
Acolo m-am oprit și eu; am stat sub copacul acela;
Cu mâna pe scoarța-i încleiată de rășină; fața mea
Întoarsă spre afară și în jos către regatul împătrit.
Vântul urlând din toate părțile. Cascada
Se prăbușea, mi se părea, din Cer. Vuietul asurzitor
Al elementelor dezlănțuite - pământul, aerul, și apa -
Țipătul vulturilor, vorbăria pietrelor rostogolite -
Acestea toate sunt limba de spaimă a locului aceluia.
Am înțeles-o, nu chiar pe de-a întregul, dar am înțeles-o. -
- Ai înțeles-o? Spune-mi și mie atunci, care-i înțelesul.
Era un tot, un nimic, sau un ceva?
Haosul, sau iubirea dumnezeiască, sau golul desăvârșit?
Apa, pământul, aerul, și focul soarelui?
Sau dacă nu, o întrebare, poate, numai? -
- Apa și focul era acolo,
Și aerul, și pământul; era și golul cel din urmă;
Și totul, și nimicul, și încă ceva, și iubirea.
Însă cuvintele acestea sărace de tot, scâncetele acestea ale
noastre, -n care
Ne străduim să imităm, cu gâtlejurile și limbile strâmbate,
Deschiderea nimicitoare a elementelor -
O, cât de neajutorate sunt! - Căci eu am văzut -
- Ce ai văzut?
- M-am văzut pe mine însumi și pe Dumnezeu.
Am văzut ruina în care e Dumnezeirea;
Fără de formă și uriașă; spărtura năruită a lumii;
Tristețea fără de hotar; mizeria fără de margini,
Și jeluiri am auzit; însă am auzit și țipete de bucurie.
Ruine am văzut, dar am văzut și flori.
Ură am văzut, dar am văzut și iubire...
Și astfel, m-am văzut pe mine însumi...
- Și asta, atâta doar?
- Și asta, atâta doar te așteaptă și pe tine, când ai să îndrăznești
S-ajungi la țărmul spart unde păzește spaima, și să tremuri
Pe lângă stâncile în prăvălire; și de acolo privind
Să îndrăznești să cercetezi împărăția oarbă. Ajungi la tine însuți -
Și asta înseamnă Dumnezeu. Este sămânța tuturor semințelor;
Germenele unor lumi dezasruoase și nemuritoare.

Este răspunsul pe care nu l-a cerut nici o întrebare.


(traducere de Mircea Ivănescu)

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!