Când timpul m-a-ntrebat:
"Credeai că o să scapi?"
I-am răspuns sincer că bătrânețea
nu mă mai sperie așa de mult.
Atunci el s-a supărat și m-a întinerit.

A venit și frumusețea la mine să mă-ntrebe
dacă nu cumva îmi vreau trăsăturile-napoi.
Eu i-am spus senină că mă văd frumoasă
în fiecare zi în oglindă.
Atunci,fiind geloasă pe nepăsarea mea,
M-a făcut mai frumoasă decât am fost.

Într-un final a venit și iubirea la mine,curioasă:
" Nu-ți era dor de mine?"
I-am răspuns cu un calm desăvârșit:
"Nu-ți poate fi dor de ceva ce te înconjoară mereu."
Uluită,a scos din buzunar o agendă mică,
unde și-a notat:
"Nu mai asculta de timp și de frumusețe"