Zodia Geniului

Privesc noaptea stelele,
Cum plutesc ca semințe de păpădii,
Le îmbracă cerul
Și le răspândește vântul timpului.

Au trecut ani
De când nu am mai vorbit,
Nu am știut,
Cui sa grăiesc cu vocea minții.

Aici în întuneric,
(Mi-)Am găsit rostul vieții.
E prea ușor,
Să urmărești cărarea omului.

Încet, încet...
Ascult cum trece timpul,
Îl aștept
Cu o clepsidră fără nisip.

Toți oamenii
Au murit de mult,
Cu lacrimi în ochi
Ne privesc din mormânt.

Trăim în umbra lor.
ÃŽn umbra titanilor...